Oare de ce incepem/continuam sa asternem ganduri undeva doar cand ne incearca o durere/suferinta ascunsa? Am spus si o repet - the human heart is too complicated for our own good.
Anyhow, coming back.....a trecut ceva timp de cand am poposit pe aici. A trecut, intrucat, dintr-un motiv sau altul, mi-a placut sa (ma) mint/amagesc ca majoritatea sertarelor din viata mea s-au asezat in sfarsit intr-o ordine oarecare si ca am un mic/mare control asupra lor. Ca le pot aranja/ma pot juca cu ele asa cum si cand consider eu de cuvinta. Wrong. So damn wrong. Ah well. Lesson learned. Promit sa nu mai incerc sa trag asemenea concluzii pretioase pe viitor, in ceea ce ma priveste.
Nu avem control deloc. In general. Asupra evenimentelor in care destinul ne implica sau din care ne scoate cand ne dorim mai putin. Asupra celorlalti. Asupra gandurilor si sentimentelor ce pot lua subit nastere in noi si refuza sa ne paraseasca prea curand, din motive destul de greu de controlat si eliminat.
Si nu mai cred ca totul se intampla cu motiv in viata si la momentul potrivit. Hell no! Viata este un amestec colorat de bucati haotice de puzzle. Ah, da, uneori reusim sa punem cateva cap la cap, pentru o bucata de timp si sa ne bucuram de imaginea si efectul creat asupra noastra. But this is just temporary. Apoi toate se amesteca din nou si dezordinea isi spune cuvantul.
Anyway....daca incerc sa ma bucur de ceva partial constant in viata mea, acestea ar fi urmatoarele:
Not great, but not so bad either.
Ah well. Vedem ce va urma. Momentan fara vise, sperante, incarcaturi aditionale care nu-si mai au rostul.
Anyhow, coming back.....a trecut ceva timp de cand am poposit pe aici. A trecut, intrucat, dintr-un motiv sau altul, mi-a placut sa (ma) mint/amagesc ca majoritatea sertarelor din viata mea s-au asezat in sfarsit intr-o ordine oarecare si ca am un mic/mare control asupra lor. Ca le pot aranja/ma pot juca cu ele asa cum si cand consider eu de cuvinta. Wrong. So damn wrong. Ah well. Lesson learned. Promit sa nu mai incerc sa trag asemenea concluzii pretioase pe viitor, in ceea ce ma priveste.
Nu avem control deloc. In general. Asupra evenimentelor in care destinul ne implica sau din care ne scoate cand ne dorim mai putin. Asupra celorlalti. Asupra gandurilor si sentimentelor ce pot lua subit nastere in noi si refuza sa ne paraseasca prea curand, din motive destul de greu de controlat si eliminat.
Si nu mai cred ca totul se intampla cu motiv in viata si la momentul potrivit. Hell no! Viata este un amestec colorat de bucati haotice de puzzle. Ah, da, uneori reusim sa punem cateva cap la cap, pentru o bucata de timp si sa ne bucuram de imaginea si efectul creat asupra noastra. But this is just temporary. Apoi toate se amesteca din nou si dezordinea isi spune cuvantul.
Anyway....daca incerc sa ma bucur de ceva partial constant in viata mea, acestea ar fi urmatoarele:
- surasul de pe fata bucalata a fetitei mele, seara cand ajung acasa si o iau in brate ca sa ii simt mirosul de copil nevinovat
- bucuria batranului meu catel pufos, atunci cand iesim la plimbare printre frunze/zapada, numai doi noi, departe de toti si toate, ca sa (ne) cautam in liniste cateva momente de pauza
- cafeaua cu lapte si scortisoara sorbita dimineata, cand afara orasul inca doarme in intuneric, doar eu sunt treaza, cu gandurile mele vesnic alergandu-mi prin minte si cautand raspunsuri ce inca nu s-au inventat pentru ele
- muzica ascultata la casti in timp ce alerg de la gradi spre metrou, apoi printre oameni, multi oameni, fiecare cu vieti separate si atat de diferite de ceilalti, apoi catre servici, unde uit de durerile mele pentru cateva ore bune zilnic
- senzatia de relaxare seara, cand imi cufund capul in perna si sper naiv, iar si iar, pentru o clipa, ca ziua urmatoare va fi cumva mai usoara si ma va face mai des sa zambesc. Asa, ca printr-o minune.
Not great, but not so bad either.
Ah well. Vedem ce va urma. Momentan fara vise, sperante, incarcaturi aditionale care nu-si mai au rostul.
Comments
Post a Comment