New beginnings
Pe masura ce trece timpul, viata ma pune in noi si noi ipostaze neasteptate. Par example, invat acum, la aproape 38 de ani, ca a fi apropiat, chiar foarte apropiat, de cineva, acum, nu reprezinta in nici un fel o garantie pentru viitor. Tot ce avem este acum. Maine is a completely different story. Oamenii pe care ii stim (sau credem ca ii stim) asa de bine azi pot disparea sau se pot schimba complet maine, in feluri cu totul noi si neasteptate. Destul de dureros sa constientizezi asta. Nici o relatie, de nici un fel, oricat de tandra/calda/speciala/veche/intima ar fi ea, acum si azi, nu ne garanteaza faptul ca si maine va ramane tot asa, nu. Incep sa cred ca practic fiecare zi este un nou inceput si sfarsit in acelasi timp pentru noi toti. Ah well. C'est la vie. I guess. De asta citesc peste tot these days chestii motivationale de genul - don't get too attached, let others go, especially if you love them. Ironic vorbind, odata ce constientizezi asta si treci peste durerea si dezamagirea initiale, te incearca un sentiment placut si brusc de eliberare. So, in the end, it's for the best. For our best.
Simt ca sunt acum mai linistita si echilibrata cu mine insami decat am fost vreodata. Si probabil reusesc abia acum sa ii percep pe cei din jurul meu, pe cei pe care ii credeam apropiati for ever, exact asa cum sunt, si fac asta fara resentimente, fara tristete, chiar si fara nostalgie. Doar ii observ, pur si simplu, si imi formulez propriile concluzii in minte. Just for me.
Weekendul trecut am reusit, finally, sa ajung si la o sedinta de constelatie familiala. Nu stiu daca si in ce fel a reusit coach-ul de acolo sa le convinga pe celelalte participante de autenticitatea trairilor incercate, insa pe mine a reusit sa ma convinga un singur lucru: this is bullshit. Only bullshit. Asa ca, astfel, finally, am reusit sa pun punct tuturor cautarilor mele legate de fostul meu sot. Nu mai conteaza ce si mai ales de ce a facut tot ce a facut, cat inca era in viata. Nu mai conteaza de ce m-a mintit si de ce mi-a ascuns atatea lucruri. S-a dus in alta dimensiune si nimeni, acum si aici, nu imi mai poate oferi un raspuns in acest sens. E timpul sa pun punct si sa imi vad de viata mea. Ah, si foarte important, sa imi amintesc de el exact asa cum era, nu cum mi-as fi dorit eu sa fie. Sa ii mentin amintirea corecta, vie, fidela. Fidela lui, asa cum a fost, nu dorintelor din mintea si sufletul meu. Si adevarul este ca, da, l-am iubit foarte mult si nu, nu l-as fi parasit de buna-voie niciodata. M-as fi complacut in acea relatie nefericita, in care eram ingrozitor de singura si de neinteleasa, si probabil fetita mea nu ar fi fost deloc fericita cu asemenea parinti in jurul ei, atat de diferiti si cu probleme atat de mari de comunicare. Asa ca, obiectiv vorbind, what happened was for the best. In primul rand pentru copilul meu, dar si pentru mine. Ea a primit dreptul la o viata mai buna, eu am primit o a doua sansa. E timpul sa nu ma mai mint si sa vad lucrurile exact asa cum sunt. Clare.
So - let's move on.
Simt ca sunt acum mai linistita si echilibrata cu mine insami decat am fost vreodata. Si probabil reusesc abia acum sa ii percep pe cei din jurul meu, pe cei pe care ii credeam apropiati for ever, exact asa cum sunt, si fac asta fara resentimente, fara tristete, chiar si fara nostalgie. Doar ii observ, pur si simplu, si imi formulez propriile concluzii in minte. Just for me.
Weekendul trecut am reusit, finally, sa ajung si la o sedinta de constelatie familiala. Nu stiu daca si in ce fel a reusit coach-ul de acolo sa le convinga pe celelalte participante de autenticitatea trairilor incercate, insa pe mine a reusit sa ma convinga un singur lucru: this is bullshit. Only bullshit. Asa ca, astfel, finally, am reusit sa pun punct tuturor cautarilor mele legate de fostul meu sot. Nu mai conteaza ce si mai ales de ce a facut tot ce a facut, cat inca era in viata. Nu mai conteaza de ce m-a mintit si de ce mi-a ascuns atatea lucruri. S-a dus in alta dimensiune si nimeni, acum si aici, nu imi mai poate oferi un raspuns in acest sens. E timpul sa pun punct si sa imi vad de viata mea. Ah, si foarte important, sa imi amintesc de el exact asa cum era, nu cum mi-as fi dorit eu sa fie. Sa ii mentin amintirea corecta, vie, fidela. Fidela lui, asa cum a fost, nu dorintelor din mintea si sufletul meu. Si adevarul este ca, da, l-am iubit foarte mult si nu, nu l-as fi parasit de buna-voie niciodata. M-as fi complacut in acea relatie nefericita, in care eram ingrozitor de singura si de neinteleasa, si probabil fetita mea nu ar fi fost deloc fericita cu asemenea parinti in jurul ei, atat de diferiti si cu probleme atat de mari de comunicare. Asa ca, obiectiv vorbind, what happened was for the best. In primul rand pentru copilul meu, dar si pentru mine. Ea a primit dreptul la o viata mai buna, eu am primit o a doua sansa. E timpul sa nu ma mai mint si sa vad lucrurile exact asa cum sunt. Clare.
So - let's move on.
Comments
Post a Comment