Mi-e dor sa-mi fie dor
Mi-am ratacit gandurile, ideile, sentimentele. Asa ca le declar pierdute.
Momentan nu mai am nici o directie, plutesc, cum se spune, in deriva, in asteptarea unor imprejurari/intamplari/conditii mai favorabile/bune.
Si ma indeletnicesc cu cititul de povesti. Deh, am o fetita mica! Povesti pentru ea, nu pentru mine. (eu am incetat de ceva timp sa mai cred/sper in fairytale-like happy endings)
Asadar, cu aceasta ocazie, am inceput si sa re-analizez pildele general valabile din basmele/povestile copilariei noastre, omniprezente de altfel. Alba-ca-Zapada promoveaza ideea unei tipe care da buzna in casa unor straini (si sapte la numar, nu oricum!), unde ramane pe post de femeie de serviciu, iar la final se saruta cu un strain (acel prince charming), cu care si ramane, chipurile happily ever after. Mica sirena isi jertfeste intreaga viata marina pentru un print terestru, care nu afla niciodata natura gestului ei si isi vede in continuare linistit de viata lui (varianta Disney oricum e mai funny si comercial modificata, comparativ cu povestea originala a lui Andersen).Cenusareasa, cea mai apropiata de normalitate, as spune, isi petrece zilele spaland pe jos si scapa de viata de servitoare numai in virtutea faptului ca are un numar mai mic la picior decat surorile mai mari. Concluzia, din toate cele de mai sus: femeia trebuie sa fie musai frumoasa, cat mai aratoasa posibil, ah, si cu par lung (niciuna din eroinele principale nu are par scurt, de ce oare?) Si ce se intampla cand se anuleaza acel happily ever after si unul din parteneri pleaca/dispare in alta parte? What then?
Another point; de ce prince charming e mereu so charming? Poate are si a great sense of humour sau danseaza foarte fain sau canta la ghitara, sa zicem.....musai sa fie so charming? :) (zic si eu)
Niciuna din povestile clasice nu incurajeaza ideea unei eroine si inteligente, nu doar foarte frumoase (de parca asta ar fi the key for all issues!). Clar, pana mai creste fetita mea, ar trebui sa investighez amanuntit ce povesti/basme am la indemana, astfel incat sa ii pot da, totusi, si alte exemple, in afara de cele clasice, care, mie una, nu imi (mai) spun mare lucru. Altfel, o sa ma vad nevoita sa inventez eu altele noi. :) N-ar fi asa rau, after all, nu?
Momentan nu mai am nici o directie, plutesc, cum se spune, in deriva, in asteptarea unor imprejurari/intamplari/conditii mai favorabile/bune.
Si ma indeletnicesc cu cititul de povesti. Deh, am o fetita mica! Povesti pentru ea, nu pentru mine. (eu am incetat de ceva timp sa mai cred/sper in fairytale-like happy endings)
Asadar, cu aceasta ocazie, am inceput si sa re-analizez pildele general valabile din basmele/povestile copilariei noastre, omniprezente de altfel. Alba-ca-Zapada promoveaza ideea unei tipe care da buzna in casa unor straini (si sapte la numar, nu oricum!), unde ramane pe post de femeie de serviciu, iar la final se saruta cu un strain (acel prince charming), cu care si ramane, chipurile happily ever after. Mica sirena isi jertfeste intreaga viata marina pentru un print terestru, care nu afla niciodata natura gestului ei si isi vede in continuare linistit de viata lui (varianta Disney oricum e mai funny si comercial modificata, comparativ cu povestea originala a lui Andersen).Cenusareasa, cea mai apropiata de normalitate, as spune, isi petrece zilele spaland pe jos si scapa de viata de servitoare numai in virtutea faptului ca are un numar mai mic la picior decat surorile mai mari. Concluzia, din toate cele de mai sus: femeia trebuie sa fie musai frumoasa, cat mai aratoasa posibil, ah, si cu par lung (niciuna din eroinele principale nu are par scurt, de ce oare?) Si ce se intampla cand se anuleaza acel happily ever after si unul din parteneri pleaca/dispare in alta parte? What then?
Another point; de ce prince charming e mereu so charming? Poate are si a great sense of humour sau danseaza foarte fain sau canta la ghitara, sa zicem.....musai sa fie so charming? :) (zic si eu)
Niciuna din povestile clasice nu incurajeaza ideea unei eroine si inteligente, nu doar foarte frumoase (de parca asta ar fi the key for all issues!). Clar, pana mai creste fetita mea, ar trebui sa investighez amanuntit ce povesti/basme am la indemana, astfel incat sa ii pot da, totusi, si alte exemple, in afara de cele clasice, care, mie una, nu imi (mai) spun mare lucru. Altfel, o sa ma vad nevoita sa inventez eu altele noi. :) N-ar fi asa rau, after all, nu?
Comments
Post a Comment