Alive. Still.

Anumite lucruri si oameni ar trebui sa vina de la sine. Usor, pe nesimtite, pur si simplu. Ar trebui sa ne invadeze sufletele si viata, in modul cel mai placut cu putinta, sa ne faca sa vedem altfel lumea, diminetile, pe noi insine. Sa zambim mai mult. Fara motiv. Sa ne vina sa dansam in timp ce mergem pe strada. Daca insa ni le dorim sau asteptam too much sau for too long si ele intarzie sa apara, sub o forma sau alta, in vietile noastre, inseamna ca there really is a reason for it. Daca nu isi fac loc in cotloanele inimii si in realitatea zilnica, ca si cum ar fi fost acolo dintotdeauna, daca trebuie sa le introducem fortat sau sa ne straduim prea mult in directia asta, poate ca, in fapt, ele nici nu isi au locul acolo, right?
Un zambet aratat cand trebuie sau un cuvant spus (cui trebuie) la momentul potrivit pot face minuni si ne pot schimba viata, pentru totdeauna, de cele mai multe ori in bine. La fel si absenta acestora (the other way around). Si, da, uneori trebuie sa riscam, sa ne aruncam (macar putin) cu capul inainte, pentru ca nu putem sti mereu, in intregime, ce ne asteapta de partea cealalta, cum ne percepe altcineva, cum si daca ne va raspunde. Dar sunt momente cand putem intui asta si atunci we really should give it a try. Rezultatele pot fi........de-a dreptul awesome. :)
Si, daca obosim sperand sau asteptand ceva care nu mai apare, inseamna ca poate ne-am dorit prea mult ceva sau pe cineva care nu exista cu adevarat decat in imaginatia noastra.
So.....perhaps it's time to move on, then, to something/someone new, which will come around with less efforts and (hopefully) more happy endings.