...Si m-am indragostit numai de ea
Probabil ca postarea de fata va constitui ceva foarte cheesy pentru multa lume, mai ales pentru cei care (inca) nu au copii. Trebuie sa marturisesc ca ii inteleg (aproape) perfect, intrucat acum doi ani eram si eu in aceeasi categorie, respectiv nu ma topeam instant cand vedeam cate o piticanie mica si vorbareata, alergand dupa mama sau tata. Trebuie sa admit ca nasterea si mamicia m-au schimbat, insa doar partial - imi plac copiii, sa ne intelegem, mi-au placut intotdeauna, dar imi iubesc la nebunie copilul meu (si atat!:)) - ca orice mama, de altfel, presupun. Faza cu impuiatul, absolut, este ceva care nu poate fi foarte bine transpus in idei sau cuvinte; la fel ca si indragostitul (cel adevarat, nu vorbim de un simplu coup de foudre aici), este ceva care trebuie trait la modul cel mai personal cu putinta. Altfel zis, pentru o traducere cat de cat accurate a sentimentului, take the general definition of love, multiply it by infinity, take that to the depths of forever, and you will still barely have only a glimpse of what I'm talking about. :)
Anyway, o data ce a aparut mica domnisoara in viata mea, mi s-a deschis inima intr-un mod pe care nu il credeam posibil, m-a cucerit definitiv, in a way no man has or ever will, si am priceput si eu ce inseamna iubirea fata de propriul pui. :) In fiecare seara, cand ajung acasa, obosita, tracasata, stresata, in razboi cu restul lumii sau cu mine insami, for various reasons, in momentul in care vad ochisorii ei rotunzi cum se lumineaza si cum isi intinde manutele grasune inspre mine, cersind, in cel mai adorabil mod cu putinta, sarutari si imbratisari, traiesc ceva ce probabil se numeste brainwashed :) - orice alt detaliu cotidian dispare si ramane numai ea. Este de-a dreptul miraculos, jur! Mothers know what I'm talking about.
Acum, ca nici nu (mai) sunt indragostita de altcineva, realizez, pe zi ce trece, tot mai mult, ca poate iubirea (cea mai) adevarata, profunda si reala este cea fata de puiul tau. Seara trecuta, in timp ce o tineam in brate si ea dormea, lipita de mine, cu capul pe umarul meu si cu cele cateva bucle gadilandu-ma pe fata, in timp ce ii simteam rasuflarea calda si regulata, ma gandeam ca poate degeaba cautam in alte locuri/persoane iubirea. Acea iubire despre care citim in carti sau pe care o vedem in filme. Acea 'real love, ridiculous, inconvenient, consuming, can't-live-without-each-other love'. Pentru ca, de cele mai multe ori, ne expunem singuri la mari dezamagiri sau constatam dupa o vreme ca celalalt nu este nici pe departe ceea ce speram/credeam/ne asteptam. Ma raportez acum la mine, normal, altii poate sunt sau au fost mai norocosi... In schimb, dragostea de parinte nu cunoaste asemenea gradatii/fluctuatii. Exista neconditionat si atat.
Asa ca pot spune acum, cu mana pe inima, ca o iubesc numai pe EA.
Anyway, o data ce a aparut mica domnisoara in viata mea, mi s-a deschis inima intr-un mod pe care nu il credeam posibil, m-a cucerit definitiv, in a way no man has or ever will, si am priceput si eu ce inseamna iubirea fata de propriul pui. :) In fiecare seara, cand ajung acasa, obosita, tracasata, stresata, in razboi cu restul lumii sau cu mine insami, for various reasons, in momentul in care vad ochisorii ei rotunzi cum se lumineaza si cum isi intinde manutele grasune inspre mine, cersind, in cel mai adorabil mod cu putinta, sarutari si imbratisari, traiesc ceva ce probabil se numeste brainwashed :) - orice alt detaliu cotidian dispare si ramane numai ea. Este de-a dreptul miraculos, jur! Mothers know what I'm talking about.
Acum, ca nici nu (mai) sunt indragostita de altcineva, realizez, pe zi ce trece, tot mai mult, ca poate iubirea (cea mai) adevarata, profunda si reala este cea fata de puiul tau. Seara trecuta, in timp ce o tineam in brate si ea dormea, lipita de mine, cu capul pe umarul meu si cu cele cateva bucle gadilandu-ma pe fata, in timp ce ii simteam rasuflarea calda si regulata, ma gandeam ca poate degeaba cautam in alte locuri/persoane iubirea. Acea iubire despre care citim in carti sau pe care o vedem in filme. Acea 'real love, ridiculous, inconvenient, consuming, can't-live-without-each-other love'. Pentru ca, de cele mai multe ori, ne expunem singuri la mari dezamagiri sau constatam dupa o vreme ca celalalt nu este nici pe departe ceea ce speram/credeam/ne asteptam. Ma raportez acum la mine, normal, altii poate sunt sau au fost mai norocosi... In schimb, dragostea de parinte nu cunoaste asemenea gradatii/fluctuatii. Exista neconditionat si atat.
Asa ca pot spune acum, cu mana pe inima, ca o iubesc numai pe EA.
Comments
Post a Comment